Toate ceaiurile clasice provin din aceeasi planta: Camellia Sinensis. Calitatea unui ceai bun este strans legata de plantatia de provenienta. Mai departe, modul in care sunt prelucrate frunzele de ceai este cel care face diferenta dintre diferitele varietati de ceai.
Arbustul de ceai este gata de recoltare abia după dupa trei ani de la plantare. In stare salbatica, atinge pana la 10 metri inaltime. Dar arbustii de ceai cultivati pe plantatii sunt taiati periodic, ca sa nu depaseasca inaltimea de 1,20 m. Culegerea este o operatiune delicata: frunzele sunt culese manual, foarte aproape de mugurele de ceai, pentru a se asigura ca sunt de o calitate superioară. Dupa culegere, frunzele de ceai sunt duse imediat la fabrica si, in decurs de 36 de ore, sunt prelucrate in 5 etape:
Ofilirea: prin evaporarea unei parti din apa pe care o contin, frunzele de ceai se inmoaie; apoi pot fi rulate usor, fara a se rupe.
Rularea: permite activarea enzimelor naturale din ceai, iar apoi initiaza etapa de fermentare.
Fermentarea: confera ceaiului negru aspectul final definitoriu si gustul delicat specific. Aceasta etapa esentiala face diferenta intre ceaiul ceaiul negru si cel verde, care nu este fermentat.
Deshidratarea: ceaiul este expus la temperaturi ridicate pentru oprirea fermentarii si uscarea frunzelor.
Sortarea: prin acest procedeu sunt selectate frunzele de ceai. Fiindca unele dintre ele au fost probabil rupte sau sfaramate in timpul rularii, frunzele de ceai trebuie sortate in functie de marime si calitate, pentru a fi incadrate in cateva categorii: frunze intregi, rupte sau macinate.
Sursa: